pilitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PILITÚRĂ, pilituri, s. f. Ceea ce se desprinde dintr-o piesă în urma pilirii. –
Pili1 +
suf. -tură.pilitură (Dicționaru limbii românești, 1939)pilitúră f., pl.
ĭ. Praf care cade din lucru pe care-l pileștĭ:
pilitură de fer [!].pilitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pilitúră s. f.,
g.-d. art. pilitúrii; pl. pilitúripilitură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pilitură f. praf ce cade din pilit.