pili (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PILÍ2, pilesc, vb. IV. (
Fam.)
1. Tranz. A bea, a consuma (în exces) băuturi alcoolice.
2. Refl. A se îmbăta (ușor), a se ameți de băutură. –
Cf. țig. pilo.pili (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PILÍ1, pilesc, vb. IV.
Tranz. A ajusta, a fasona, a finisa prin așchiere un obiect dur (de obicei metalic) cu ajutorul pilei
1. – Din
pilă1.pili (Marele dicționar de neologisme, 2000)PILI-/PILO- elem. „păr, pilozitate”. (< fr.
pili-, -pilo-, cf.
lat. pilus)
pili (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)pilí (pilésc, pilít), vb. –
1. A bea, a trage la măsea. –
2. (
Refl.) A se chercheli, a se afuma. –
Var. chili. Țig.
pi-, part. pilo „a bea” (Vasiliu,
GS, VII, 122; Graur 180; Juilland 171). –
Der. pileală, s. f. (băutură, beție);
pilangiu, s. m. (bețiv);
chilaci, s. m. (
Mold., bețiv),
cf. țig. sp. pilé „bețiv” (Besses 130).
pili (Dicționar de argou al limbii române, 2007)pili, pilesc I. v. t. a bea, a consuma
(în exces) o băutură alcoolică
II. v. i. a consuma
(în exces) alcool
III. v. r. a se îmbăta
pili (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pilí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. pilésc, imperf. 3
sg. pileá; conj. prez. 3
să pileáscăpilì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pilì (chilì) v. a se îmbăta:
se pilește dumineca toată ziua. [Țigăn. PILO, a bea, prin mijlocirea limbei cârăitorilor
1 sau hoților].
pilì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pilì v.
1. a freca cu pila;
2. fig. a lustrui, a îndrepta cu îngrijire.