pigmentare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIGMENTÁRE, pigmentări, s. f. Faptul de
a (se) pigmenta; pigmentație. –
V. pigmenta.pigmentare (Dicționar de neologisme, 1986)PIGMENTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) pigmenta și rezultatul ei: pigmentație. [<
pigmenta].
pigmentare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pigmentáre s. f.,
g.-d. art. pigmentắrii; pl. pigmentắri