pigmenta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIGMENTÁ, pigmentez, vb. I.
1. Refl. (Despre celule, țesuturi, părți ale plantelor și ale animalelor) A se colora prin pigmenți (
1) care se formează prin acțiunea soarelui, în urma unor tulburări funcționale etc.
2. Tranz. A colora cu pigmenți (
2) fibre textile, țesături etc. – Din
fr. pigmenter.pigmenta (Dicționar de neologisme, 1986)PIGMENTÁ vb. I. refl. 1. (
Despre piele, țesuturi) A se colora datorită pigmenților care se formează prin acțiunea soarelui, a unor tulburări etc.
2. tr. (
Fig.) A tinctura; a condimenta. [< fr.
pigmenter].
pigmenta (Marele dicționar de neologisme, 2000)PIGMENTÁ vb. I. refl. (despre piele, țesuturi) a se colora datorită pigmenților ce se formează prin acțiunea soarelui, a unor tulburări etc. II. tr. (fig.) a tinctura. (< fr.
pigmenter)
pigmenta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pigmentá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
pigmenteáză