pigment (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIGMÉNT, pigmenți, s. m. 1. Substanță colorată naturală produsă de celulele plantelor și animalelor și care colorează în mod specific țesuturile sau lichidele organice ale acestora.
2. Particulă solidă, colorată, insolubilă în mediul în care este suspendată, întrebuințată în industrie pentru colorare. – Din
fr. pigment.pigment (Dicționar de neologisme, 1986)PIGMÉNT s.m. 1. Substanță care se găsește în celulele pielii și în unele țesuturi, cărora le dă o anumită culoare. ◊
Pigmenți biliari = pigmenți care sunt produși în organismul animal și se găsesc localizați în vezica biliară.
2. Substanță colorantă, de obicei minerală, pulverizată, folosită ca vopsea în amestec cu un ulei sicativ. [< fr.
pigment, cf. lat.
pigmentum].
pigment (Marele dicționar de neologisme, 2000)PIGMÉNT1 s. m. 1. substanță organică colorată în celulele pielii și unele țesuturi. ♦ ñți biliari = pigmenți produși în organismul animal și localizați în vezica biliară. 2. pulbere minerală colorată, folosită în industria lacurilor și a vopselelor, a materialelor plastice etc. (< fr.
pigment)
pigment (Marele dicționar de neologisme, 2000)PIGMENT2(O)- elem. „pigment”. (< fr.
pigment/o/-, cf.
lat. pigmentum, culoare)
pigment (Dicționaru limbii românești, 1939)*pigmént n., pl.
e (lat.
pigmentum, d.
pingere, a picta). Materia colorantă a țesuturilor corpuluĭ și maĭ ales a peliĭ [!] oamenilor și animalelor.
pigment (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PIGMÉNT (›
fr.;
lat. pigmentum „culoare pentru pictură”)
s. m. 1. Substanță organică colorantă prezentă în organism, sintetizată în unele celule și țesuturi. ◊
Pigmenți biliari = substanțe colorate prezente în bilă
1, rezultate din degradarea hemoglobinei (
ex. bilirubina, biliverdina etc.). În mod normal sunt prezenți în plasmă, urină și materii fecale.
2. Pigmenți asimilatori = ansamblul
p. prezenți în celulele plantelor, care intervin în procesul de fotosinteză. Se disting
p. clorofilieni, carotenoizi și ficobilinici.
3. P. melanic v. melamină. 4. Substanță colorată, solidă (organică sau anorganică), pulverizată, insolubilă în mediul în care este suspendată, folosită pentru colorare în industria lacurilor și vopselelor, a materialelor plastice etc.
pigment (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pigmént s. m.,
pl. pigménțipigment (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pigment n. materie colorantă a pielii.