pifă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÍFĂ s. f. (
Fam. și
ir.) Infanterie. –
Cf. Germ. Pfiff, „infanterist”.
pifă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)pifă s. f. sg. (iron.) infanterie
pifă (Dicționaru limbii românești, 1939)pífă f., pl.
e (din
pihotă).
Iron. Piotă.
pifă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pífă (
fam.)
s. f.,
g.-d. art. pífei