piftie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIFTÍE, piftii, s. f. Mâncare preparată din carne, oase și cartilaje (de porc), fierte timp îndelungat într-o zeamă (cu usturoi), care, după răcire, se încheagă și devine gelatinoasă; răcituri. ◊
Expr. (
Fam.)
A face (pe cineva)
piftie = a bate foarte tare (pe cineva). – Din
bg. pihtija, ngr. pihti.piftie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)piftíe (piftíi), s. f. – Gelatină de carne, răcituri. –
Var. Banat
piftui. Ngr. πηχτή, din
ngr. πηϰτή „gelatină” (Cihac, II, 686),
cf. tc. pihti, bg. pihtija, sb. pitija. După Lokotsch 1670 din
per. pühti „gelatină” care pare să fie același cuvînt.
piftie (Dicționaru limbii românești, 1939)piftíe f. (ngr.
pikti, pop.
pihti, piftie, d.
piktós [vgr.
pektós], închegat [V.
împing], de unde și pers.
pihti, turc.
pyhty, puhti, bg.
pihtiĭa, sîrb.
piktije).
Munt. Răciturĭ, gelatină de carne. – În Cov. și
píftie (pop.
chíftĭe). V.
cotoroage, chistosele, rasol, condrină.piftie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)piftíe s. f.,
art. piftía, g.-d. art. piftíei; pl. piftíi, art. piftíilepiftie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)piftie f.
1. răcitură din picioare de vițel:
moale ca piftia; 2. fig. ceva moale (om, lucru). [Gr. mod.].