pifan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIFÁN, pifani, s. m. (
Fam. și
ir.) Infanterist. –
Pifă +
suf. -an.pifan (Dicționar de argou al limbii române, 2007)pifan, pifani s. m. 1. (
iron.) infanterist.
2. (
peior.) soldat aflat în primul ciclu de instrucție.
3. om naiv / credul.
pifan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pifán (
fam.)
s. m.,
pl. pifáni