pietriș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIETRÍȘ, pietrișuri, s. n. 1. Rocă sedimentară detritică necimentată constituită din diferite fragmente de roci și de minerale rotunjite, cu dimensiunile cuprinse între 2 mm și circa 70 mm, care se formează pe litoral, în albiile apelor curgătoare, în regiunile ocupate de ghețari etc.
2. Pietriș (
1) mai mărunt provenit din albiile râurilor, din cariere sau din piatră sfărâmată, folosit ca agregat în prepararea betoanelor, ca material de pietruire a drumurilor etc.
3. (
Înv. și
pop.) Pământ pietros sau nisipos, neproductiv, sterp. –
Piatră +
suf. -iș.pietriș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pietríș (pie-triș) s. n.,
pl. pietríșuripietriș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pietriș n.
1. grămădire de pietricele pe albiile râurilor sau pe coastele dealurilor;
2. nisip amestecat cu pietricele ce servă la construcțiuni.