pieritor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIERITÓR, -OÁRE, pieritori, -oare, adj. 1. Supus morții, pieirii; muritor. ◊
Expr. Pieritor de foame = (despre oameni) foarte sărac, care nu are nici ce mânca; muritor de foame.
2. Care dispare sau se risipește, care nu durează; trecător, efemer. [
Var.: (
înv. și
reg.)
pieitór, -oáre adj.] –
Pieri +
suf. -tor.pieritor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pieritór adj. m.,
pl. pieritóri; f. sg. și
pl. pieritoáre