pierit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIERÍT, -Ă, pieriți, -te, adj. 1. (
Pop.) Mort (de obicei de moarte violentă, nefirească).
2. Care a dispărut, care nu mai există.
3. (Despre oameni și fața lor) Lipsit de vigoare, slab; palid, descompus (de durere, de frică etc.);
p. ext. descurajat, deznădăjduit; copleșit, distrus. ♦ Care se află într-o mare primejdie sau într-o situație extrem de grea. ♦ (Substantivat,
m.;
pop., în sintagma)
Cel pierit = sifilis. –
V. pieri.