pieptăruț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PIEPTĂRÚȚ,pieptăruțe, s. n. (Reg.) Pieptăraș. – Pieptar + suf. -uț.
pieptăruț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) pieptărúț (reg.) s. n., pl. pieptărúțe