pieptănariță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIEPTĂNÁRIȚĂ, pieptănarițe, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu tulpina lungă și subțire terminată în spic, spontană sau cultivată ca plantă de nutreț
(Cynosurus cristatus). –
Pieptene +
suf. -ariță.pieptănariță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pieptănáriță s. f.,
g.-d. art. pieptănáriței; pl. pieptănárițe