pieptiș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIEPTÍȘ adv. 1. De-a dreptul (în sus), drept în sus sau înainte; direct. ♦ (Adjectival) Care are pantă repede, abruptă, greu de suit.
2. Față în față (aproape ciocnindu-se); corp la corp, direct. ♦ (Adjectival; despre lupte, ciocniri etc.) Care are loc prin înfruntare directă între combatanți.
3. Fig. Cu curaj, fără teamă, pe față. –
Piept +
suf. -iș.pieptiș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pieptíș1 adj. m.,
pl. pieptíși; f. pieptíșă, art. pieptíșa, pl. pieptíșepieptiș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pieptíș2 adv.pieptiș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pieptiș adv. piept la piept:
dă pieptiș AL.