pieptănuș(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PIEPTĂNÚȘ,pieptănuși, s. m. 1. Diminutiv al lui pieptene; pieptănaș, pieptenel. 2. (La pl.) Pieptene (2). – Pieptene + suf. -uș.
pieptănuș(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) pieptănúș (rar) s. m., pl. pieptănúși