pieptăna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIEPTĂNÁ, piéptăn, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A (-și) descurca, a (-și) netezi, a (-si) aranja sau a (-și) curăța cu pieptenele părul sau barba. ♦ A (se) coafa. ♦
Tranz. (
Pop.) A țesăla.
2. Tranz. A trece anumite fibre textile prin dinții unor piepteni (pentru a Ie curăța de impurități, a alege fibrele de calitate bună etc.). ♦
Fig. (
Fam.) A bate zdravăn pe cineva.
3. Tranz. și
refl. Fig. (
Fam.) A(-și) cizela stilul, vorbirea etc. [
Prez. ind. și:
piáptăn] –
Lat. pectinare.pieptăna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pieptăná (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. piéptăn, 2
sg. piépteni, 3
piáptănă; conj. prez. 3
să piéptene