piemie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIEMÍE, piemii, s. f. (
Med.) Septicemie. [
Pr.:
pi-e-] – Din
fr. pyémie.piemie (Dicționar de neologisme, 1986)PIEMÍE s.f. (
Med.) Infecție generală a organismului caracterizată prin supurații, în viscere, în cavitățile seroase și în țesutul conjunctiv. [Gen.
-iei, var.
pioemie s.f. / < fr.
pyhémie, cf. gr.
pyon – puroi,
haima – sânge].
piemie (Marele dicționar de neologisme, 2000)PIEMÍE s. f. infecție generală a organismului, caracterizată prin supurații în viscere, în cavitățile seroase și în țesutul conjunctiv. (< fr.
pyémie)
piemie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)piemíe (pi-e-) s. f.,
art. piemía, g.-d. art. piemíei; pl. piemíi, art. piemíile