pielicică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIELICÍCĂ, -EÁ, pielicele, s. f. Diminutiv al lui
piele; pielișoară, pielușică. ♦ Blăniță de miel sau de alt animal (mic). [
Var.:
pielcícă, -eá s. f.] –
Piele +
suf. -icică, -icea.pielicică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pielicícă / pieliceá (pop.) s. f., art.
pielicíca / pieliceáua, g.-d. art.
pielicélei; pl.
pielicéle, art.
pielicélele