pieliță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIÉLIȚĂ, pielițe, s. f. 1. Piele (
1) subțire, fină, delicată; (
p. spec.) pielea obrazului. ♦ (Mai ales la
pl.) Strat subțire, cornos, care mărginește unghia.
2. Nume generic pentru țesuturile animale subțiri (și elastice), cu aspect de foiță, lamă sau pânză fină, care căptușesc, îmbracă, susțin, separă sau formează anumite organe sau părți de organe; membrană.
3. Țesut vegetal subțire care acoperă, separă sau leagă unele părți ale plantelor.
4. Intestin de animal sau membrană artificială care formează învelișul mezelurilor preparate din tocătură.
5. Pojghiță fină care se formează pe suprafața unor lichide. –
Piele +
suf. -iță.pieliță (Dicționar de argou al limbii române, 2007)pieliță, pielițe s. f. (pop.) prepuț.
pieliță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)piéliță s. f.,
g.-d. art. piéliței; pl. piélițepieliță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pieliță f. piele foarte subțire și delicată.