pieire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIEÍRE s. f. Acțiunea de
a pieri și rezultatul ei.
1. Moarte (violentă, năprasnică); ucidere, omor. ♦ (În limbajul bisericesc) Pierdere a vieții veșnice ca urmare a degradării morale și a căderii în păcat. ♦ (
Înv. și
reg.) Pericol, primejdie de moarte;
p. ext. necaz, supărare.
2. Distrugere, nimicire; dispariție; decădere, ruinare. ♦ Încetare, anulare, suprimare. [
Var.: (
reg.)
pieríre s. f.] –
V. pieri.pieire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pieíre s. f.,
g.-d. art. pieírii