piedicuță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIEDICÚȚĂ, piedicuțe, s. f. Plantă erbacee cu tulpina lungă și târâtoare, cu frunzele mici și dese, cu inflorescența în formă de spic
(Lycopodium clavatum). –
Piedică +
suf. -uță.piedicuță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)piedicúță s. f.,
g.-d. art. piedicúței; pl. piedicúțe