piedecă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIÉDECĂ s. f. v. piedică.piedecă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)piedecă f.
1. lanț ce se pune la car;
2. legătură sau laț la picioarele cailor;
3. fig. tot ce împiedecă, ce oprește în drum:
piedeci neprevăzute; 4. punerea piciorului între picioarele altuia spre a-l face să cază:
i-a pus o piedecă; 5. bucățică de oțel cu care se descarcă o armă de foc:
piedeca puștii; 6. unealtă de cismar;
7. scândurică ce oprește bețele răsboiului ca sulurile să nu dea înapoi. [Lat. PEDICA].
pĭedecă (Dicționaru limbii românești, 1939)pĭédecă, V.
pedică.