pidosnic - explicat in DEX

pidosnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PIDÓSNIC, -Ă, pidosnici, -ce, adj., s. m. I. Adj. (Pop.) Care este ieșit din comun, contrar așteptărilor (în sens negativ); care se comportă ciudat, sucit; care face totul pe dos. II. S. m. Numele a două specii de plante erbacee cu frunze lucioase, verzi-albăstrii și cu flori galbene (Cerinthe minor și glabra). – Pe dos + suf. -nic.

pidosnic (Dicționaru limbii românești, 1939)
pidósnic, -ă adj. (d. pi dos, mold. îld. pe dos). Mold. Sucit, cĭudat, excentric: om pidosnic, lucrurĭ pidosnice. (Sadov. VR. 3, 1911, 347). S. f. O plantă boraginee numită și somnoroasă (cerinthe minor).

pidosnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pidósnic¹ (pop.) adj. m., pl. pidósnici; f. pidósnică, pl. pidósnice

pidosnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pidósnic² (plantă) s. m.

pidosnic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pidosnic a. Mold. ciudat, pe dos (fig.): am văzut´o că este pidosnică CR. ║ n. Bot. somnoroasă (după forma tulpinei, acoperită cu peri deandoasele).