pidalion (Dicționaru limbii românești, 1939)pidalión n., pl.
oane (ngr.
pidálion [vgr.
pe-], cîrmă. V.
pilot). Codu canoanelor bisericeștĭ:
pidalionu a fost tradus de pe grecește pe românește și tipărit întîĭa oară de Neofit Scriban la 1844 la mînăstirea Neamțuluĭ.pidalion (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pidalión (-li-on) s. n.,
pl. pidalioánepidalion (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Pidalion n. colecțiune de canoane ecleziastice. Pravilă bisericească, tradusă din grecește și tipărită în 1844 în mânăstirea tipografiei Neamțului. [Gr. mod.].