picurătoare (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)picurătoáre,
picurătóri, s.f. (pop.) pipetă.
picurătoare (Dicționaru limbii românești, 1939)picurătoáre f., pl.
orĭ. Șip orĭ pipetă din care nu poate curge medicamentu de cît [!] picătură cu picătură. – Și
picătoare (d.
a pica).
picurătoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)picurătoáre s. f.,
g.-d. art. picurătórii; pl. picurătóri