picurare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PICURÁRE,picurări, s. f. Acțiunea de a picura. – V. picura.
picurare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) picuráre s. f., g.-d. art. picurắrii; pl. picurắri