pictoriță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÍCTORIȚĂ, pictorițe, s. f. Artistă plastică care se ocupă cu pictura (
1). [
Acc. și:
pictoríță] –
Pictor +
suf. -iță.pictoriță (Dicționar de neologisme, 1986)PÍCTORIȚĂ s.f. Artistă plastică care se ocupă cu pictura. [<
pictor +
-iță].
pictoriță (Marele dicționar de neologisme, 2000)PÍCTORIȚĂ s. f. femeie pictor. (< pictor + -iță)
pictoriță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)píctoriță s. f.,
g.-d. art. píctoriței; pl. píctorițe