pictor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÍCTOR, pictori, s. m. Artist plastic care se ocupă cu pictura (
1). ♦
Fig. Scriitor care descrie sugestiv fizicul și caracterul personajelor, scene din viată, din natură etc. – Din
lat. pictor.pictor (Dicționar de neologisme, 1986)PÍCTOR s.m. Artist plastic care se ocupă cu pictura. ♦ (
Fig.) Scriitor care evocă în mod plastic și viu aspecte din viață și din natură. [< lat.
pictor].
pictor (Marele dicționar de neologisme, 2000)PÍCTOR s. m. artist plastic care se ocupă cu pictura. ◊ (p. anal.) scriitor care evocă în mod plastic și viu aspecte din viață și din natură. (< lat.
pictor)
pictor (Dicționaru limbii românești, 1939)*píctor m. (lat.
píctor, -óris). Artist care pictează.
Fig. (Rar). Acela care reprezentă [!] saŭ depinge (descrie) bine persoanele și caracterele lor:
pictor de obiceĭuri. – Fem.
-reásă, pl.
ese. V.
zugrav.pictor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)píctor s. m.,
pl. píctoripictor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pictor m.
1. cel ce pictează;
2. fig. cel ce reprezintă prin scris sau prin viul graiu sentimentul sufletului:
poeții cei mari sunt pictori mari.