picric (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÍCRIC adj. (În sintagma)
Acid picric = acid corosiv și toxic, sub formă de cristale galbene, fără miros și cu gust amar, folosit ca exploziv, la prepararea unor substanțe colorante etc. – Din
fr. picrique.picric (Dicționar de neologisme, 1986)PÍCRIC adj.m. Acid picric = acid puternic corosiv, cristalizat, toxic, cu gust amar și inodor; trinitrofenol. [< fr.
picrique, cf. gr.
pikros – amar].
picric (Marele dicționar de neologisme, 2000)PÍCRIC adj. acid ~ = compus organic cristalizat, galben, cu gust amar, toxic și exploziv, prin acțiunea acidului nitric asupra fenolului; trinitrofenol. (< fr.
picrique)
picric (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PICRÍC (‹
fr.; {s}
gr. pikros „amar”)
adj. Acid ~ = compus organic cristalizat, galben, cu gust amar, toxic și exploziv; trinitrofenol. Folosit în industria farmaceutică drept colorant și explozibil. Preparat (1841) de către Auguste Laurent din fenil și acid azotic.
picric (Dicționaru limbii românești, 1939)*pícric, -ă adj. (d. vgr.
pikrós, amar).
Chim. Se zice despre un acid care se obține pin [!] acțiunea aciduluĭ nitric asupra indiguluĭ, aloiĭ, benjoinuluĭ ș. a. – Acidu picric se prepară în industrie amestecînd fenolu cu nitru. Se întrebuințează în medicină la potolit durerile cauzate de arsură și în industrie la văpsit [!] matasa [!] în galben. Încălzit subit, pocnește.
picric (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pícric (pi-cric) adj. m.