picrat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PICRÁT, picrați, s. m. Compus sau combinație chimică obținută pe baza acidului picric. – Din
fr. picrate.picrat (Dicționar de neologisme, 1986)PICRÁT s.m. Sare a acidului picric. [< fr.
picrate].
picrat (Marele dicționar de neologisme, 2000)PICRÁT s. m. sare sau combinație a acidului picric, cu proprietăți explozive. (< fr.
picrate)
picrat (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PICRÁT (‹
fr. {i}; {s}
gr. pikros „amar”)
s. m. (
CHIM.)
1. Compus obținut prin înlocuirea cu metal a hidrogenului din gruparea hidroxil a acidului picric (trinitrofenol).
2. Combinație moleculară, cristalizată, între acidul picric și hidrocarburi aromatice, fenoli, amine etc.
picrat (Dicționaru limbii românești, 1939)*picrát m. și n., pl.
e (d. vgr.
pikrós, amar).
Chim. Sare de acid picric:
picratu de potasiŭ e un violent exploziv.picrat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)picrát (pi-crat) s. m.,
pl. picráți