picoti (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PICOTÍ, picotesc, vb. IV.
Intranz. A ațipi (cu intermitențe) șezând sau stând în picioare; a dormita, a moțăi. [
Var.:
picotá vb. I.] –
Pica1 +
suf. -oti.picoti (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)picotí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. picotésc, imperf. 3
sg. picoteá; conj. prez. 3
să picoteáscă