picoteală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PICOTEÁLĂ, picoteli, s. f. Faptul de
a picoti; starea celui care picotește; moțăială, somnolență. –
Picoti +
suf. -eală.picoteală (Dicționaru limbii românești, 1939)picoteálă f., pl.
elĭ. Vest. Acțiunea de a picoti.
picoteală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)picoteálă s. f.,
g.-d. art. picotélii; pl. picotéli