picon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PICÓN, picoane, s. n. Parte a ciocanului de abataj constituită dintr o bară cilindrică de oțel cu vârful ascuțit sau lat, care servește la ruperea sau la dislocarea rocilor de minereu;
p. gener. ciocan de abataj. – Din
it. piccone.picon (Dicționar de neologisme, 1986)PICÓN s.n. Instrument pentru sfărâmat ziduri, stânci etc.; pichamăr; (
spec.) piesă la un ciocan de abataj. [Pl.
-oane, (s.m.)
-oni. / < it.
piccone].
picon (Marele dicționar de neologisme, 2000)PICÓN s. n. piesă a unui ciocan pneumatic, tijă ascuțită la vârf, pentru despicarea, dislocarea sau sfărâmarea rocilor, zidurilor etc. (< it.
piccone)
picon (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PICON [pikõ],
Gaëtan (1915-1976), critic literar și eseist francez. Sinteze („Panorama noii literaturi franceze”), monografii („Lectura lui Proust”, „André Malraux”). Eseuri („Scriitorul și umbra sa”, „Admirabilul cutremur al timpului”).
picon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)picón s. n.,
pl. picoáne