pickup (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÍCK-UP s. n. Aparat care redă (și reglează) sunetele înregistrate pe un disc cu ajutorul dozei de redare;
p. restr. doză de redare. [
Pr.:
píc-ap] – Din
engl. pick-up.pickup (Dicționar de neologisme, 1986)PÍCK-UP s.n. v.
picup.
pickupPICK-UP, pick-upuri, s. n. Vehicul utilitar ușor, compus dintr-o cabină (cu unul sau două rânduri de scaune) pentru pasageri și o platformă descoperită, în spate, pentru transport marfă. – Din engl.
pick-up.pickup (Marele dicționar de neologisme, 2000)PICK-UP PÍC-AP/ s. n. aparat de redare prin mijloace electroacustice a sunetelor înregistrate pe discuri; electrofon. (< engl.
pick-up)
pickup (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!píck-up (
angl.) [
pron. pícap]
s. n.,
art. píck-upul; pl. píck-upuri