picioică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PICIOÍCĂ, picioici, s. f. (
Bot.;
reg.) Cartof. [
Var.:
piciócă s. f.] – Din
magh. pityóka.picioică (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)picióică, picioici, s.f. – (bot.) Cartof (Solanum tuberosum L.); corompei, cloșcă, baraboi, poame de pământ (ALR 1971: 440). Picioicari, poreclă pentru locuitorii din Costeni-Lăpuș. – Din magh. pityoka.
picioică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)picióică (
reg.)
(-cioi-) s. f.,
g.-d. art. picióicii; pl. picióici