picheta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PICHETÁ, pichetez, vb. I.
Tranz. A marca punctele unei alinieri, ale unei măsurători etc. prin picheți
3 (
II) înfipți în pământ. ♦ A bate picheți
3 (
II) în pământ (pentru a marca ceva). – Din
fr. piqueter.picheta (Dicționar de neologisme, 1986)PICHETÁ vb. I. tr. A marca prin picheți punctele unui traseu, ale unei alinieri etc. [< fr.
piquetter].
picheta (Marele dicționar de neologisme, 2000)PICHETÁ vb. tr. 1. a marca prin picheți
3 (II) punctele unui traseu. 2. a sta de pază la poarta întreprinderii, instituției. (< fr.
piquetter)
picheta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pichetá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
picheteáză