picher - explicat in DEX

picher (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PICHÉR¹, picheri, s. m. Persoană care răspunde de buna întreținere a unei porțiuni de cale ferată sau de șosea. – Din fr. piqueur.

picher (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PICHÉR², pichere, s. n. Piesă la războiul de țesut mecanic așezată la capetele suveicii, care servește la amortizarea mișcării suveicii. – Din germ. Picker.

picher (Dicționar de neologisme, 1986)
PICHÉR s.n. Piesă la războiul de țesut, care amortizează mișcarea suveicii; tachet. [< germ. Picker].

picher (Dicționar de neologisme, 1986)
PICHÉR s.m. 1. Conducător al lucrărilor de întreținere a unei căi ferate, a unei șosele. 2. Valet călare care conducea câinii la vânătoare. [Cf. fr. piqueur < pique – suliță].

picher (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PICHÉR¹ s. m. conducător al lucrărilor de întreținere a unui sector de cale ferată sau de șosea. (< fr. piquer)

picher (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PICHÉR² s. n. piesă la războiul de țesut, care amortizează mișcarea suveicii. (< germ. Picker)

picher (Dicționaru limbii românești, 1939)
*pichér m. (fr. piquer, d. piquer, a împunge, a da pintenĭ, a înfige [jaloane]). Servitor călare (la vînat, călătoriĭ ș. a.). Supraveghetor de lucrătorĭ la zidăriĭ, podurĭ și șosele, ajutor de inginer conductor.

picher (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pichér¹ (persoană) s. m., pl. pichéri

picher (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pícher² (piesă la războiul de țesut) s. n., pl. píchere

picher (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
picher m. cel ce supraveghiază lucrările de construcțiune: picher la drumul de fier și la poduri (= fr. piqueur).