piață (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIÁȚĂ, piețe, s. f. I. 1. Loc special amenajat unde se face comerț cu mărfuri, mai ales cu produse agroalimentare. ◊
Trăsură (sau
mașină) de piață = trăsură (sau mașină) care transportă, contra cost, persoane, bagaje etc. ◊
Expr. A face piața = a cumpăra alimentele necesare pentru hrana zilnică. (
Fam.)
A se certa ca la piață = a se certa violent și folosind cuvinte grosolane.
2. Loc întins și deschis dintr-o localitate, unde se întâlnesc sau se întretaie mai multe străzi, adesea amenajat cu spații verzi, statui etc.
II. (
Ec. pol.) Sferă a circulației mărfurilor; cererea și oferta de mărfuri. – Din
it. piazza.