phi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PHI interj. (
Fam.; adesea pronunțat cu „i” prelungit) Exclamație care exprimă:
a) bucurie, mulțumire, încântare;
b) mirare, surpriză; dezaprobare;
c) repulsie, dezgust. [
Var.:
phiu, pi interj.] – Onomatopee.
phi (Marele dicționar de neologisme, 2000)PHI FI/ s. m. literă a alfabetului grecesc, care notează o oclusivă labială surdă și aspirată, transcriindu-se prin ph. (< fr.
phi)
phi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)phi / phii (fam.) interj.
phi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)phí-
ha (
reg.)
interj.