pețiol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PEȚIÓL, pețioluri, s. n. Parte a frunzei care susține limbul și care se prinde de tulpină sau de ramuri; codiță. [
Pr.:
-ți-ol] – Din
fr. pétiole, lat. petiolus.pețiol (Dicționar de neologisme, 1986)PEȚIÓL s.n. Codița frunzei. [Pron.
-ți-ol, pl.
-luri, (s.m.)
-li. / < fr.
pétiole, cf. lat.
petiolus – picioruș].
pețiol (Marele dicționar de neologisme, 2000)PEȚIÓL s. n. codiță a frunzei. (< fr.
pétiole, lat.
petiolus)
pețiol (Dicționaru limbii românești, 1939)*pețiól n., pl.
oale (lat.
petiotus și
pediolus, picĭoruș, d.
pes, pedis, picĭor. V.
peduncul, picĭor).
Bot. Coadă de frunză. V.
frunză.pețiol (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pețiól (-ți-ol) s. n.,
pl. pețióluri