peștiman (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PEȘTIMÁN, peștimane, s. n. 1. (
Înv. și
pop.) Obiect de îmbrăcăminte femeiască confecționat din stambă sau din alt material ușor, care se înfășoară, în unele locuri la țară, ca o fustă în jurul trupului;
p. ext. șorț de protecție purtat de meseriași.
2. (
Reg.) Legătoare de cap care se poartă pe sub broboadă. [
Var.: (
reg.)
peștemán s. n.] – Din
tc. peștimal.peștiman (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)peștimán (peștimáne), s. n. –
1. Basma. –
2. Catrință, șorț. –
Var. peștimal, peștemal. Mr. pistimale, megl. piștimal. Tc. peștimale, peștamel ‹
per. puštmal (Șeineanu, II, 295; Lokotsch 1674),
cf. ngr. πεστεμέλι,
alb. pestëmal, bg.,
sb. pestimal.peștiman (Dicționaru limbii românești, 1939)peștimán și (vechĭ)
-ál n., pl.
e (turc.
peștimal, pers.
puštmal, d.
püšt, dos. și
maliden, a freca; ngr.
pestemáli, bg. sîrb.
peštemal. V.
testemel).
Vechĭ. Șal mare.
Azĭ. Est. Rar. Fotă. – În Pt.
peșteman, tulpan care se poartă pe supt [!] broboadă.
peștiman (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)peștimán (
înv.,
pop.)
s. n.,
pl. peștimánepeștiman (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)peștiman n. Mold. șal sau veșmânt ce înfășură tot corpul (văpsit roșu și albastru):
în loc de rochie va avea un peștiman mare NEGR. [Vechiu-rom.
peștimal, cearșaf de șters corpul = turc. PEŠTIMAL, lit. freacă-spatele].