petrochimie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PETROCHIMÍE s. f. 1. Ramură a industriei chimice care prelucrează țițeiul cu derivatele lui, gazele de sondă și de rafinărie, gazul metan, în scopul transformării lor în produse chimice (semifabricate sau finite) cu valoare mult mai ridicată.
2. Ramură a petrografiei care se ocupă cu studiul chimic complex al rocilor și cu clasificarea lor chimică. – Din
fr. pétrochimie.petrochimie (Dicționar de neologisme, 1986)PETROCHIMÍE s.f. 1. Ramură a industriei care se ocupă cu prelucrarea chimică a țițeiului, a produselor petroliere, a gazelor de sondă și de cracare și a gazului metan.
2. Parte a petrografiei care se ocupă cu studiul chimismului rocilor și al clasificării lor chimice. [Gen.
-iei. / cf. fr.
pétrochimie, germ.
Petrochemie].
petrochimie (Marele dicționar de neologisme, 2000)PETROCHIMÍE s. f. 1. știința, tehnica și industria prelucrării produselor petroliere, a gazelor de sondă și a gazului metan. 2. ramură a petrografiei care studiază chimismul rocilor și clasificarea lor chimică. (< fr.
pétrochimie)
petrochimie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)petrochimíe (pe-tro-) s. f.,
art. petrochimía, g.-d. petrochimíi, art. petrochimíei