petit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PETÍT subst. Corp de literă cu mărimea de opt puncte tipografice. – Din
fr. petit, germ. Petit.petit (Dicționar de neologisme, 1986)PETÍT s.n. (
Poligr.) Corp de literă de opt puncte tipografice. //
adj. (
Franțuzism) Mic. ◊
Petit four = dulciuri uscate făcute pe bază de pastă de migdale;
petit gris = blană prețioasă confecționată din pielea unor specii de rozătoare siberiene. [< fr.
petit, cf.
petit four, petit gris].
petit (Marele dicționar de neologisme, 2000)PETÍT s. n. corp de literă de opt puncte tipografice. (< fr.
petit, germ.
Petit)
petit (Dicționaru limbii românești, 1939)*petít n. Cuv. fr. pron.
p´ti (= mic) și întrebuințat în tipografiile germane și româneștĭ p. a numi un fel de litere micĭ pe care Francejiĭ le numesc
Didot.petit (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PETIT [petí],
Roland (1924-2011), dansator și coregraf francez. După al Doilea Război Mondial, animator al Baletelor de pe Champs-Élysées. Marcat de stilul neoclasic al maestrului său S. Lifar, este atras de music-hall. Împreună cu soția sa, Zizi Jeanmaire, a condus Cazinoul din Paris (1969-1975), creând spectacole contrastante, elegante, emoționante sau pline de duritate („Tânărul și Moartea”, „Carmen”, „Simfonia fantastică”, „Fantoma de la Operă”, „Îngerul albastru”). După 1970, a condus o trupă în Marsilia, care a devenit (1973) Baletul Național Marsilia -R. Petit.
petit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!petít s. n.,
pl. petítepetit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)petit n. caractere mici tipografice de 8 puncte.