petilă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PETÍLĂ, petile, s. f. (
Reg.) Fiecare dintre sforile cu care sunt suspendate cârligele carmacului de ana. –
Cf. sl. petlea.petilă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)petílă (petíle), s. f. – Fiecare dintre sforile carmacului.
Sb. petlja „laț” (Scriban). –
Der. petliță, s. f. (distincție militară la gulerul uniformei), din
rus. petlica „cheotoare”
dim. al aceluiași cuvînt
sl.,
cf. sb.,
bg. petlica, mr. petliță „nasture”.
petilă (Dicționaru limbii românești, 1939)petílă f., pl.
e (sîrb.
petlja, laț. V.
petliță).
Munt. Dun. Bucățică de sfoară care e legată de pripon (de funia principală) și care are la cel-lalt capăt cîrligu (undița).
petilă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)petílă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. petílei; pl. petíle