peticuț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PETICÚȚ, peticuțe, s. n. Diminutiv al lui petic; peticel. [
Var.:
petecúț s. n.] –
Petic +
suf. -uț.peticuț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)peticúț s. n.,
pl. peticúțe