peticos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PETICÓS, -OÁSĂ, peticoși, -oase, adj. (
Reg.) Peticit
2 (
1). ♦ (Substantivat) Epitet depreciativ pentru o persoană îmbrăcată prost, cu haine jerpelite. –
Petic +
suf. -os.peticos (Dicționaru limbii românești, 1939)peticós (est) și
-ecós (vest) adj.
Iron. Cu multe petice:
o haĭnă peticoasă, un calic peticos.peticos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)peticós (
reg.)
adj. m.,
pl. peticóși; f. peticoásă, pl. peticoáse