peticit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PETICÍT1 s. n. Peticire. –
V. petici.peticit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PETICÍT2, -Ă, peticiți, -te, adj. 1. Care este cârpit cu petice (
1); plin de petice.
2. Rupt în bucăți; sfâșiat, zdrențuit. [
Var.:
petecít, -ă adj.] –
V. petici.peticit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)peticít s. n.