peticire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PETICÍRE, peticiri, s. f. Acțiunea de
a (se) petici și rezultatul ei; peticit
1. –
V. petici.peticire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)peticíre s. f.,
g.-d. art. peticírii; pl. peticíri