petent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PETÉNT, petenți, s. m. (
Livr.) Petiționar. – Din
germ. Petent.petent (Dicționar de neologisme, 1986)PETÉNT, -Ă s.m. și f. (
Liv.) Petiționar. [Cf. it.
petente < lat.
petens <
petere – a reclama].
petent (Marele dicționar de neologisme, 2000)PETÉNT, -Ă s. m. f. petiționar. (< germ.
Petent)