peteală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PETEÁLĂ s. f. v. beteală.peteală (Dicționaru limbii românești, 1939)1) peteálă (est) și
beteálă (vest) f., pl. (inuzitat)
elĭ (ngr.
petáli [vsl.
petálo], foiță. V.
petală). Fire lungĭ și turtite de aur saŭ de argint cu care miresele îșĭ împodobesc capu.
peteală (Dicționaru limbii românești, 1939)2) peteálă f., pl.
elĭ (cp. cu
pată, pete, adică „albeață la ochĭ”).
Dos. Lovitură, albeață ?